Instrument muzical de suflat, în formă de tub cu ancie dublă, construit din lemn (de abanos sau de cedru), cu găuri și clape, folosit mai ales în orchestră; are o sonoritate potrivită pentru a crea o atmosferă pastorală melancolică. Însăși etimologia numelui său indică acest fapt (fr. hautbois – „lemn înalt/sonor”). În perioada interbelică, denumirea instrumentului în limba română era oboe (din limba italiană), iar mai devreme se folosea chiar forma franțuzească – hautbois. Interpretul la oboi se numește oboist.

Oboiul poate reprezenta și un registru de orgă cu tuburi, care imită sunetul instrumentului cu același nume.